Așezare
Comuna se află în sud-vestul județului, la vest de București, pe malurile râurilor Ciorogârla și Sabar, și pe malul stâng al Argeșului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ602, care duce spre est în București (zona Prelungirea Ghencea) și spre nord-est către Ciorogârla și mai departe în județul Giurgiu la Joița și Săbăreni, revenind apoi în Ilfov la Chitila (unde se intersectează cu DN7) și la Buftea (unde se termină în DN1A). La Domnești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ401A, care duce spre nord-vest la Bolintin-Vale (județul Giurgiu) și spre sud-est la Clinceni, Bragadiru (unde se intersectează cu DN6), Măgurele, Jilava (unde se intersectează cu DN5) și Vidra. DJ602 se intersectează la limita dintre comună și municipiul București cu șoseaua de centură a Bucureștiului.
Prin comună trece calea ferată București-Videle, pe care este deservită de halta Domneștii de Sus.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Domnești se ridică la 8.682 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.327 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,72%), cu o minoritate de romi (2%). Pentru 6,06% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,71%). Pentru 6,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Administrație
Comuna Domnești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Ioan-Adrian Ghiță, de la Partidul Național Liberal, a fost ales în 2016.
Istorie
Comuna Domnești din județul Ilfov este, într-un fel, o comună „domnească”. Se spune că acesta și-a luat numele de la Curtea Domnească a lui Ioan Vodă Caragea, așezământ unde domnitorul Țării Românești şi-a petrecut o parte de timp în anul 1815, când a fugit din București de frica ciumei și a stat în palatul său ridicat pe malul râului Sabar.
Asupra istoriei medievale mijlocii şi târzii a arealului de astăzi a comunei Domneşti s-au aplecat de-a lungul vremii mai mulţi învăţaţi. Este cunoscut că, comuna în evoluţia sa istorică, nu avea componenţa administrativă actuală. Astfel, conform lui G.I. Lahovary, I.C. Brătianu şi G. Tocilescu, în zona comunei Domneşti au fiinţat la sfârşitul secolului XIX micile cătune Mătrăgeşti, Domneşti-Sârbi, Colţuna, Domneştii de Jos, Domneştii de Sus, Cojeşti, Băleni. În alte documente se vorbeşte de Băleanu şi Jugureni. Recent, ocupându-se de istoricul Bisericii „Cuvioasa Paraschiva”, Aristide Ştefănescu ne dă detalii mult mai ample cu privire la localitatea Domneşti. Astfel, prima ştire scrisă despre Domneşti este datată la Târgovişte, capitala Ţării Româneşti, la 5 iulie 1589, când Mihnea Voivod-Turcitul într-un document domnesc dat lui Filip mare armaş şi socrului său jupânul Udrişte ban, pomeneşte şi de o jupâniţă Elina, care încheiase un act de vânzare-cumpărare cu Stanciu Meiuţ, prin care dobândeşte satul „Domneşti” şi 24.000 de aspri. Domneştiul va face parte în veacurile viitoare dintr-o moşie cu mult mai mare, care cuprindea între Ciorogârla şi Domneşti satele Domneştii de Sus, Caţiche, Ciorogârla şi Băleanca și despre care documentele vremii vor face de câteva ori vorbire. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Domneștii de Sus, era reședința plășii Sabarul a județului Ilfov. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul V.I. Lenin, din care a făcut parte până în 1968. În ultima etapă de comasare din 1968 sate Cațichea, Ciutaci, Domneștii de Jos și Domneștii de Sus s-au adunat în satul Domnești; cu această ocazie, comuna, formată acum doar din satele Domnești și Țegheș, a fost inclusă în județul Ilfov, reînființat și cu teritoriul lărgit. În 1981, în urma unei reorganizări administrative regionale, comuna a trecut la județul Giurgiu, din care a făcut parte până în 1985, când a fost transferată Sectorului Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov.
În comuna Domnești funcționează trei grădinițe și școala gimnazială „Gheorghe Corneliu Domnești”. În acestă școală se păstrează tradiția unei „Sărbători a dovlecilor luminoși”, manifestare ce are loc pe data de 30 octombrie, după culesul acestor curcubitacee, când școlarii afluează costumați, într-o mândră paradă cu dovlecii sculptați de sărbătoare. Pentru invitați și participanți se impart și plăcinte cu dovleac. Aici, în cadrul școlii, activează un ansamblu de dansuri populare, înființat în anul 2015 (instructor Caty Lazarenco), dar și un cor numit „Floare de cireș” (prof. îndrumător Moise Nicolae). În preajma Sărbătorilor de An Nou, tradiția locului păstrează obiceiul „Brezaia” sau „Giumalul”, carnaval mascat ce avea loc între Crăciun și Revelion, dar care acum are loc pe 2 ianuarie, în fiecare an. Atunci, costumații și mascații vor lua în primire străzile și ogrăzile localității, manifestându-se conform vechiului ritual ancestral. Pe teritoriul comunei Domnești își are atelierul de artist cunoscutul pictor de icoane Liviu Fleșariu, unde lucrează și crează alături de soția sa Doina și de fiica sa. Pentru activități culturale și posibile locații de spectacol există un Cămin Cultural în Domnești (200 persoane) și un Cămin Cultural în Țegheș (renovat). Pentru diferite alte evenimente mai există un complex de trei săli (capacitate de 600 de locuri) – „Bucharest Events Center – Conference & Events Center” (privat).
Monumente istorice
În comuna Domnești se află situl arheologic de la Domnești, aflat pe malul stâng al Sabarului, între drumul spre Țegheș și cel spre București, clasificat ca sit arheologic de interes național. El cuprinde așezări din Epoca Bronzului, secolele al III-lea–al IV-lea e.n., secolele al IX-lea–al XI-lea și secolele al XVI-lea–al XIX-lea.
Șase alte obiective din comuna Domnești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice. Două se află tot la Domnești, pe malul stâng al Sabarului, ambele în zona fostului sat Cațichea: unul la vest de biserică, având o așezare neolitică, una din secolele al III-lea–al IV-lea e.n. și una din secolele al XVI-lea–al XVIII-lea; iar celălalt având o așezare din neolitic și una din secolele al XV-lea–al XVI-lea. Celelalte situri se află la Țegheș, pe malul stâng al Argeșului, unul în sud-vest, cuprinzând o așezare din Epoca Bronzului și una medievală, iar celălalt în nord-vest, cuprinzând o așezare din secolul al III-lea e.n. și una medievală.
Celelalte două monumente istorice sunt clasificate ca monumente de arhitectură, ambele în satul Domnești — ansamblul curții boierești Ciorogârleanu-Ipsilanti, datând din secolele al XVII-lea–al XIX-lea, cu fosta curte boierească și biserica „Cuvioasa Paraschiva”; și biserica „Izvorul Tămăduirii”, ridicată în 1817.
Sursa